METALLICA… AND NOTHING ELSE MATTERS

Un bilet = 100 RON
O bere = 5 RON
O punga de chipsuri = 5 RON
O pelerina = 15 RON
Concertul METALLICA Bucuresti, 23 iulie 2008 = nepretuit !
Am asteptat aproape 4 luni pentru concertul asta. Mi-am luat bilet inca din aprilie si bine am facut, pentru ca toate bilete puse in vinzare s-au epuizat in cateva saptamani. Una peste alta asteptarea pentru acest concert era uriasa. Si, cu o fericire de copil mic in zambet, va spun ca s-au ridicat mult peste asteptari.
Am ajuns acolo pe la 7. Credeam ca vor fi probleme la intrare, asa ca am preferat sa fiu prevazator. Pana la 8 am luat bere, chipsuri si am stat la de vorba.
La 8 apar cei din deschidere, o trupa pe numele ei “The Sword” care incercau sa copieze un pic din Metallica din anii ’80. Nu s-au prea apropiat, dar lumea i-a aplaudat si au plecat fericiti ca au cantat in deschiderea unui monstru sacru al rock-ului.



Pana pe la 9 au fost probe de sunet si muzica pusa oarecum in surdina. Am auzit, printre altele si o melodie Depeche Mode. Nu mi-a venit sa cred, deoarece atunci cand eram eu pustan era o lupta care se lasa si cu batai uneori intre rock-eri si depesisti. Presupun ca globalizarea isi spune cuvantul si in muzica. Au mai pus ceva HIM, ceva Rammstein si alte umpluturi in asteptarea trupei pentru care venisem cu totii pe ploaia aceea.
9 si 10 minute. Metallica ies pe scena. Lumea urla, striga nu ne vine sa credem ca intr-adevar sunt aici. Incep ca de obicei cu Creeping Death si For Whom the Bell Tolls, incercand sa atraga si publicul care, poate din cauza ploii, nu se ridica la nivelul prestatiei trupei.

In jur de ora 10 vine una dintre cele mai tari piese “ Master of Puppets”. Atunci se produce click-ul. Publicul sare in aer. Toata lumea canta, nimeni nu mai simte frigul si ploaia, rock-ul cuprinde sufletele a 25 de mii de oameni. Membrii trupei simt si ei asta devenind din ce in ce mai atrasi de public, canta cu din ce in ce mai multa pasiune. Nimic nu mai sta in calea muzicii. Urmeaza o serie de hituri cantate din tot sufletul de 25 de mii de voci. Dupa un moment de balada, cu Nothing Else Matters a urmat Punctul culminant al spectacolului. Inceputul piesei One a fost regizat la perfectie cu flacari si artificii in asa fel incat credeai ca esti intr-o scena de razboi si cad obuzele in jurul tau.



Pana la final, publicul nu s-a mai oprit din cantat. Enter Sandman a scos din nou flacari din noi.
Finalul a fost, dupa cum a fost tot concertul de altfel, de exceptie. Un Seek and Destroy cu efecte pirotehnice si o trupa Metallica la maximul virtuozitatii lor.

Desi as fi vrut sa mai dureze macar inca vreo 2 ore, spectacolul m-a lasat cu senzatia unei experiente unice. M-a impresionat.

Concluzia este simpla. Metallica e un brand, e un monstru sacru al muzicii rock. E o trupa formata din 4 tipi la 45 de ani care reusesc sa tina 25 de mii de oameni in picioare si cantand frenetic fara nicio piesa mai noua de 1995 si mergand adanc in anii 80. Asta spune totul. Metallica sunt nemuritori, sunt o definitie a rock-ului. Singurul lucru care poate a lipsit concertului a fost The Unforgiven. Dar trebuie sa mai pastreze ceva si pentru data viitoare, nu? Deoarece au promis ca se vor intoarce mai curand de 9 ani :)



De azi plec in concediu. Asa ca ne revedem cu bine in august. Gandul bun aproape.

Samariteanul…

Orice zi este o mica viata - orice desteptare si sculare o mica nastere, orice dimineata o mica tinerete, orice culcare si adormire o mica moarte... Viata unui om este o permanenta lupta pentru existenta cu certitudinea ca va fi invins.

(Arthur Schopenhauer)

Despre cocalari si tzarani

Bai ciobane’! Bai tzarane’! Bai moldovene’! M-am saturat sa-ti vad basinile si sa-ti suport comportamentele de oaie sub influenta stupefiantelor!






(Imaginea alaturata e doar cu titlu de prezentare. Produsul final poate diferi de aceasta. -- adica n-am gasit o poza mai graitoare :) )




Daca ti-a luat ma-ta telefon mobil polifonic si cu media player, asta nu inseamna ca eu tre’ s-ascult manelele tale de fiecare data cand ma urc in metrou. Castile care-au venit cu el in pachet sa stii ca nu-s supozitoare, nu ti le bagi in cur sa-ti treaca febra. Macar faptul ca sunt atasate unui cablu si asta legat de un conector care se potriveste fundului telefonului tau ar fi trebuit sa-ti dea de gandit (am uitat ca asta-i un subiect tabu pentru unii). Alea sunt facute special pentru ca tu sa-ti poti dezvolta incultura (muzicala) fara sa-i deranjezi pe ceilalti.

Bai cocalare’! Daca e prima data cand folosesti metroul ar trebui sa afli ca bara aia pe care o tot freci nu ti-a cumparat-o ma-ta pe datorie. De bara aia trebuie sa se mai tina si cei 5 oameni pe care-i vezi parca facand echilibristica. Si nu esti nici in specatacol la un Gay Sexy Club, ca sa faci striptease la bara.

Bai nesimtitule! Daca ai avut bani sa-ti iei trening de firma si pantofidin piele lacuiti cu ciocate, poti sa dai banii si pe un sapun, nu doar pe parfum. Sa stii ca parfumul acopera putoarea pana la un punct; mai departe se contopeste cu ea si rezulta un miros de tigan in putrefactie care-mi face parul din nas sa se ridice in semn de protest. Si nu te mai uita la mine ciudat doar pentru ca sunt civilizat. Nu basinile mele put in metroul asta. Ale tale traznesc de autosuficienta si prost gust. Sa stii ca daca nimeni nu-ti spune cat de penibil esti e doar pentru ca au fost educati ca atunci cand n-au nimic bun de spus despre cineva, sa nu spuna nimic.

Bai incultule! Daca nu stii sa vorbesti, dar in primul rand nu stii sa te adresezi cuiva, nu mai incerca sa vorbesti cu mine. N-o sa-ti spun niciodata cat e ceasul sau ce metrou merge spre Gara de Nord. Nici macar n-o sa-ti dau cea mai mica urma de atentie. Invata intai sa te adresezi unui non-cocalar si apoi, poate ma voi uita spre tine. Nu-ti imagina ca, doar pentru ca razi de toti si de toate, esti foarte smecher. Esti doar complexat si penibil. N-o sa poti vreodata sa te ridici macar la sfertul nivelului meu (vorbesc acum de nivel comportamental, pentru ca de intelectual nu poate fi vorba – dac-ai sti jumatate din tot ce stiu eu, capul ala mic si negru al tau ar exploda).

De fapt nici nu stiu de ce vorbesc atat despre tine… Poate ca sa ma mai calmez putin dupa ce, ca final al unei zile extrem de nasoale, ai aparut tu cu basinile tale reusind sa ma scoti din sarite. Cauta-ti treaba prin alta parte. Aici nu e loc pentru neciopliti, pentru jigodii, pentru nespalati, pentru inculti.

Hai, sa-ti vad mersul…

Samariteanul…


PS: iti recomand un accesoriu necesar tuturor cocalarilor.

Intr-o noapte, un baiat si o fata veneau de la cinematograf. Fata simtea neliniste, nesiguranta, indoiala din partea baiatului. Tacerea lui dadea de banuit ca ceva nu era in regula. El i-a cerut fetei sa se opreasca, sa poata vorbi in liniste. El incepu sa spuna ca sentimentele s-au schimbat, ca ar fi mai bine sa se desparta. Fata a inceput sa planga si incet, deschiseportofelul si ii dadu baiatului un biletel. Intre timp un sofer turmentat venea din spate si i-a lovit din plin. Fata a murit pe loc. Baiatul a supravietuit miraculos. Amintindu-si de bilet l-a citit cu uimire:

"FARA DRAGOSTEA TA AS MURI"

Cand te-ai plictisit de televizorul vechi, sau de pantofii de anul trecut, sau de tricourile de asta-vara, sau poate de masina pe care-o ai de 3 ani, te hotarasti si le schimbi. E foarte normal. Vrei intotdeauna ceva nou si, odata ce acela s-a invechit nu-ti mai place asa cum iti placea la inceput. Problema e cand faci acelasi lucru in relatii si oamenii langa care stai sunt schimbati dupa cum te plictisesti de ei, ca si cum ar fi un accesoriu sau o bucata de imbracaminte.

Atunci inseamna ca esti genul de om de care nu vreau sa ma apropii. Esti genul de om care atunci cand simte ca s-ar putea sa se plictiseasca sau cand a fost intr-o zi plictisita deja cauta altceva si cel care e cu tine se trezeste aruncat ca o jucarie stricata sau, mai rau, nici macar nu afla (pentru ca, na, ai nevoie de el si atunci trebuie sa pastrezi aparentele).



S-ar putea sa ajungi sa-ti para rau, s-ar putea sa regreti amarnic. S-ar putea ca intr-o buna zi sa gasesti pe cineva de care sa te indragostesti, iar acel om sa-ti faca acelasi lucru pe care l-ai facut tu altora, sa nu-i pese nici cat negru sub unghie si, dupa un timp placut impreuna sa te trezesti la realitate si scoasa din viata lui de altcineva mai tanara, mai frumoasa, mai noua. Dar totusi e putin probabil pentru ca cei ca tine nu vor fi vreodata in stare sa se apropie sufleteste de cineva. Esti doar un copil de doi ani, cu o jucarie noua si care cand a primit una mai noua si mai stralucitoare a uitat c-a avut-o vreodata pe cea veche.

Esti o persoana trista de care-mi este mila si scarba in acelasi timp, iar de care ma feresc cat pot, pentru ca pe oriunde umbli esti urmata de un nor de distrugere si tristete. N-am nevoie de asa ceva si, implicit, na-m nevoie nici de cele ca tine. Am avut parte de portia mea suficienta de tristete si suferinta, iar astea nu pot fi uitate decat impreuna cu cineva care este exact opusul tau, exact inversul a ceea ce tu reprezinti. Am fost si eu prost destul timp, am crezut ca oamenii se pot schimba si merita inca o sansa si inca o sansa si inca… Dar nu e adevarat. Oamenii nu se schimba, sunt aceiasi pana mor chiar daca la suprafata par diferiti. Pusi in aceleasi situatii vor reactiona la fel de fiecare data. Si daca reactie e una grotesca, nimic n-o va schimba vreodata in ceva frumos si suav.


Ca sa fiu direct, acum la sfarsitul postului… parasutele vor ramane intotdeauna parasute, indiferent cum le numesti (pitzipoance, pocnitori, curve, caprioare etc). Nimic in lumea asta nu le va schimba atitudinea si gandirea. De asta poti fi sigur. Si daca ai impresia ca ai cunoscut una care s-a schimbat, asteapta sa revina la vechile obiceiuri si-mi vei da dreptate.

Samariteanul…

Reclame tamponate

Oare de ce intotdeauna cand te uiti la un film de dragoste, la un film de actiune, la un film de care vrei tu, in momentul de traire maxima apare (ca sarpele acela care ma speria cand eram mic iesind dintr-o cutiuta galbuie de lemn atunci cand o deschideam neincrezator) o reclama la tampoane, sau la Prostamol, sau la prezervative?

Cred ca nu exista ceva care sa poata strica un film mai mult decat o reclama la tampoane aparuta prea repede ca sa poti schimba postul. Imagineaza-ti ca te uiti cum el ii spune cele mai tandre si romantice cuvinte pe care le-a auzit vreodata, ea e topita si se pregateste sa se arunce intr-un sarut pasional, cand, dintr-o data apare o fata tanara imbracata cu o fusta stramta care-ti spune cat de uscata si de proaspata se simte ea cu noul OB. Si mai e si tampon intern, fuck. Nu poti sa nu-ti imaginezi OB-ul atunci cand ti se vorbeste despre el si gata, s-a terminat cu filmul tau. Oribil.

Nu ma pot abtine sa ma gandesc de ce ar vrea o femeie sa poarte pantaloni albi exact in zilele cu pricina, sau de ce ar dori sa zboare de prospetime pe aripioarele de la Always, sau de ce ar dori sa fie invaluita in prospetimea unui tampon (pana la urma e tampon sau pelerina?). Si cel mai interesant lucru din reclamele astea e zeama aia albastra, care seamana izbitor cu cerneala care penetra creta in reclamele la Colgate. De parca toate cele care folosesc magicele foite de absorbant sunt doar regine si printese (adica sange albastru pentru cei al caror pitpalac e-n pauza de masa).



Imediat dupa aripioare in topul scarboseniilor aparute la TV in timpul filmului sunt reclamele la Prostamol si Furazolidon. Desi fiecare pentru doua lucruri diferite ne duc cu gandul la aceeasi incapere in care personajul cu pricina, ori nu poate presta in totalitatea abilitatilor, ori presteaza pana ramane uscat ca o pruna si atunci are nevoie de antidiareicul minune. Acum e si mai si, ultima reclama pentru pastila care te scapa de chinul alergaturii cu pantalonii-n vine pana la veceu, se termina cu “acum intr-un ambalaj pe care-l pot citi si nevazatorii”… E adevarat ca atunci cand esti intr-un asememnea impas, fiind si nevazator, ultimul lucru pe care l-ai dori este sa incurci pastilele, sa iei Prostamol in loc de Furazolidon.

Reclamele la prezervative le consider utile, desi cea cu “Bucurati-va de victoria echipei favorite impreuna (folosind Love-Plus)” mi s-a parut cam penibila.
Mult mai mult ma enerveaza reclamele de genul “pentru ca merit”. Meriti vreo 2,3 perechi de palme, asta meriti. Apoi sa vezi cum te imbujorezi in obraji, fara sa mai impingi fetele tinere sa dea carute de bani pe produse de machiaj care vor sfarsi prin a le distruge tenul pana la varsta de 40 de ani.
De reclamele la detergenti (universali sau nu), inalbitori, balsam, sampon sau cine stie ce produse de curatat bucataria si baia care omoara toti microbii doar la auzul numelui produsului ce sa mai zic? Daca ai o raceala mai puternica cred c-ar trebui sa bei niste Domestos, ca sigur iti omoara virusii. Nici nu vor stii ce i-a lovit.

Despre reclame in general, numai de bine. Creatia publicitara romaneasca este la inaltime, imaginatia creatorilor romani de spoturi este debordanta si sunt unele reclame deosebite si extrem de haioase. Probabil ca voi scrie un post si despre partea buna a lor. Dar acum m-au enervat prea mult tampoanele, cufurelile, prezervativele, detergentii si produsele cosmetice ca sa ma mai gandesc la partea buna a industriei.
Despre asta in alta zi…

Samariteanul…

Azi va aduc la cunostinta o serie de idei foarte frumoase si foarte interesante:

"

Oamenii sunt deseori neintelegatori, irationali, si egoisti — iarta-i oricum!

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de motive egoiste ascunse – fii bun oricum!

Cand castigi vei castiga si niste prieteni falsi — castiga oricum!

Daca esti sincer si drept, unii oamenii te vor insela – fii sincer si drept oricum!

Ceea ce construiesti in ani de zile, cineva poate darama peste noapte – construieste oricum!

Daca gasesti linistea si fericirea, ei ar putea fi gelosi – fii fericit oricum!

Deseori, binele pe care-l faci azi, va fi uitat maine. Fa bine oricum!

"

Ce bine ar fi daca toti le-am putea urma intotdeauna. N-ar mai fi nevoie sa ne omoram unii pe altii, n-ar mai fi nevoie sa ne furam unii pe altii, nici macar sa ne jignim unii pe altii.

Oare cand vom intelege acest lucru?

Iata ce am gasit prin ziare:

„

Bolnavul psihotic nu se manifesta 24 de ore din 24. Am avut, de exemplu, cazul unui schizofrenic care a ajuns la noi dupa ce si-a omorat jumatate din familie. A stat aici pentru tratament timp de mai multi ani si a fost externat ca urmare a unui comportament ireprosabil. Insa, cand a ajuns acasa, si-a ucis si ceilalti membrii ai familiei. Aceste episoade nu pot fi prezise cu exactitate

“

a spus dr. Draghici.


Astept comentarii, nu stiu ce sa zic. N-am cuvinte...

De astazi, gata!


Nu mai accept nimic de la nimeni. Cine doreste sa fie in preajma si in compania mea trebuie sa ma trateze cu respect. M-am saturat sa fiu luat de prost! Am fost prost. Am fost prost mult timp, mult prea mult timp. Am fost prost cand eram copil, mereu ajutam pe toti, iar cand venea timpul sa ma ajut si pe mine nu mai apucam. Am fost prost in viata, am acceptat sa fiu tratat ca o carpa, fara sa iau atitudine vreodata in fata celor care ma tratau asa, pentru ca vroiam ca toata lumea sa ma placa. Am fost prost in dragoste, am iubit pe cine nu merita, m-am indragostit prosteste foarte repede, pana sa apuc sa vad cine era de fapt si mi-am luat o palma mai mare decat m-as fi asteptat vreodata.

Dar s-a terminat. Nu ma intereseaza daca nu-ti place de mine, nu ma intereseaza ce parere ai despre mine. Ma intereseaza doar ce parere am eu despre mine. Si mi-am dat seama ca nu era tocmai buna. De acum nu mai sunt omul placut cu orice pret. Nu! Sunt doar eu, indiferent de situatie. Daca vrei sa fii langa mine, daca vrei sa vorbesc cu tine, daca vrei sa te ajut cu ceva, trateaza-ma cu respect! Cu respectul pe care-l merit. Altfel, mai bine vezi-ti de drum, pentru aici nu-ti mai gasesti prostul. Poate ca par dur, dar dupa ce ai trecut prin cate am trecut eu, dupa ce ai fost prostit de cate ori am fost eu, dupa ce ai fost folosit cu nerusinare in atatea si atatea randuri, n-ai cum sa fii altfel in momentul in care te trezesti.

Si poate ca postul trecut a parut destul de rasist sau xenofob. Nu este. Este doar discriminare a cocalarilor. Nu fac discriminare pe baza de rasa, sex, religie sau culoare a pielii. Nu. Fac discriminare pe baza de educatie si comportament. Daca esti cocalar/pitzipoanca, vei fi privit/a la fel de catre mine, indiferent daca esti tigan, roman, portughez, fata, baiat, crestin sau ateu. Vei fi privit ca o scursura a societatii. Imi pare rau, dar m-am saturat sa fiu privit cu ura de straini din cauza unor trogloditi indadecvati si inculti.

Sper ca dupa aceasta izbucnire nervoasa sa-mi revin si sa fiu din nou cel din posturile anterioare. Vom vedea…

Pana atunci gandul bun aproape.

Samariteanul…

Romanii discriminati

Cum se face ca de fiecare data cand te iei de un cocalar, de un neorocit sau de un tigan, intotdeauna se gaseste cineva sa-i ia apararea? Ca sa nu ma cobor la nivelul lui, ca discriminez sau ca eu nu stiu prin ce a trecut el ca sa-l judec. Dar nu-l judec, pur si simplu primesc informatii pe care le interpretez si pe baza lor actionez. Daca informatiile sunt ca respectivul personaj e cocalar, n-am cum sa-l tratez ca pe un gentleman…

Acum cateva zile treceam prin zona Eroii Revolutiei. O trecere de pietoni si pietoni care vroiau sa treaca. Le acord prioritate asa cum scrie in regulament, iar apoi ma pregatesc sa demarez. La vreo 10 metri de trecera de pietoni, o femeie pe la vreo 30 de ani trece strada cu o fetita de vreo 6 anisori de mana. Femeia era tiganca, se vedea de la o posta, dar fetita era atat de draguta, cu trasaturi fine si frumusica foc. Ma opresc pentru ca erau deja in fata mea si le fac semn sa treaca. Atunci, femeia se enerveaza (numai ea stie de ce, probabil pentru ca i-am facut semn si nu m-am comportat ca la semafor), fetita se uita la ea, ii vede fata suparata, se intorce catre mine si imi trage o injuratura asa cum nu mai auzisem de mult nici macar de la oameni care lucreaza toata ziua pe santier. Am ramas perplex, nu mai stiam daca aream in viteza intai sau nu, nici nu mai stiam de ce stau si unde mergeam. A fost ca o intalnire cu o pisicuta draguta, pe care ai vrea s-o mangai si s-o alinti, iar apoi te trezesti ca deschide o gura uriasa, cu dinti imensi si te inghite cu totul. Nu stiu ce-as mai putea adauga…

Problema e ca astia ne reprezinta in afara, pentru ca ei sunt majoritatea celor care pleaca din tara. Am vazut de curand o campanie in care mi se cerea sa-i ajut pe romanii care sunt discriminati in Italia. O intentie laudabila, daca majoritatea celor discriminati n-ar fi discriminati pe foarte buna dreptate. Eu propun altceva. Mai bine sa punem la cale o campanie “hai sa le rupem picioarele romanilor din Italia care fura, violeaza si talharesc”, iar daca nu se linistesc sa le rupem si mainile. Si atunci o sa vezi cum dispare dicriminarea si cum dispare ura italieneasca pentru romani.

Dar atat timp cat noi alegem sa facem revelioane (si nu numai) cu tiganii (vezi “made in roamani…a” si nu stim decat sa promovam manelele si comportamentele gen Guta, n-avem la ce sa ne asteptam. Si nu condamn un strain daca nu m-ar lasa sa intru la el in restaurant stiind ca sunt roman, pentru ca el nu are termen de comparatie, nu vede decat Guta, Becali si Indiggo. Atunci e perfect normal sa se gandeasca de doua ori inainte de a se apropia de vreun roman.

Pana cand nu ne trezim la realitate, nu vom reusi sa fim altceva pentru Europa decat niste tigani nenorociti, care atunci cand se vad in alta tara primul lucru la care se gandesc e cum sa faca rost de bani nemunciti (cersind, furand sau escrocand).

Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti… Ai grija romane, prietenii tai te fac de rusine!

Samariteanul…