Despre iubire

Mai tii minte cum a fost prima data cand i-ai spus celui/celei de langa tine “te iubesc”? Aveai inima stransa cat un purice, erai foarte speriat si nu stiai la ce sa te astepti.
De ce oare ne e atat de greu sa spunem aceste doua cuvinte care sunt atat de simple. Cred ca motivul principal este frica de raspunsul celuilalt. Daca raspunsul lor nu e ceea ce ne asteptam? Daca ne loveste in moalele capului cu un raspuns de genul “si mie-mi place de tine”, “si eu cred ca te iubesc” sau “nu stiu ce sa spun”. Sa primesti un asemenea raspuns la “te iubesc” e foarte dureros, dintr-o data te trezesti singur crezand ca aveai pe cineva langa tine. Este ca atunci cand vorbesti la telefon cu cineva minute intregi pentru ca, intr-un final sa-ti dai seama ca vorbeai singur, pentru ca se intrerupsese conexiunea.

Probabil de aceea astepti ca celalalt sa spuna primul. E un fel de protectie impotriva durerii provocate de aflarea faptului ca nu te iubeste. Indiferent cat de indiferent ai fi, acest fapt te pune in genunchi.

Sfatul meu e sa aflati, sa intrebati si sa cereti un raspuns clar si fara ocolisuri: “Ma iubesti sau nu?” (asta bineinteles presupunand ca ea e sincera). Raspunsul pe care-l vei primi, indiferent care ar fi el, te va ajuta. Daca e afirmativ iti vei fi luat o greutate de pe inima, iar daca e negativ sau nu stiu vei stii ca stai langa cineva care nu te iubeste si va trebui sa decizi daca poti fi intr-o relatie cu cineva fara sa fii iubit. Dar macar stii datele problemei.

Daca vei astepta s-ar putea ca la un moment dat sa ai impresia ca nu mai conteaza. Doar ca la un moment dat te vei trezi ca ai petrecut o mare parte din viata langa cineva care nu te iubeste, adica, mai exact, ti-ai irosit dragostea acolo unde nu-i era locul.

Acum eu nu spun sa afli chestia asta de la inceputul relatiei, ai fost la 2 intalniri si gata, o-ntrebi daca te iubeste. N-are cum. Dar dupa o perioada de timp, pe care va las pe voi s-o stabiliti, pentru ca asta e subiectiv, trebuie sa stii. Daca nu te iubeste sau nu stie, inseamna ca cel mai probabil nu te va iubi si atunci nu faci decat sa joci tenis la perete, singur, fara partener. E dureros, e-adevarat, dar mult mai dureros e sa afli asta mult mai tarziu. E ca un cancer, desi nu vrei sa recunosti ca s-ar putea sa ai si nu vrei sa mergi la doctor, daca intr-adevar ai, e mult mai usor de extirpat daca-l descoperi mai devreme.

Nimic in lumea asta nu-i mai frumos ca sentimentul de a iubi, decat acela de a fi iubit…


Samariteanul...

Unicul capitan

Am stat si m-am gandit mult daca sa public sau nu acest articol. Asta nu s-ar intampla intr-o tara civilizata, dar traim totusi in Romania si, indiferent daca este vorba despre un om care si-a dedicat viata sportului de performanta, pentru unii conteaza mai mult faptul ca a fost dinamovist si atat.

In cele din urma m-am decis sa ignor “romanismele” si sa-l public indiferent de comentariile pe care le va starni.

Pe 5 octombrie ma gandesc, mai mult ca oricand la omul care inseamna “Dinamo” pentru mine mai mult decat toti componentii echipei actuale la un loc. Unicul capitan, ultimul numar 11 din istoria lui Dinamo, Catalin Haldan. El a fost un adevarat caine pana la moarte, a fost omul care lupta pe teren ca o fiara si cel pentru care dragostea pentru culori (indiferent ca erau alb-rosu sau rosu-galben-albastru) conta mai mult decat banii primiti la victorie. In ziua de astazi poti sa-i aliniezi pe toti componentii echipelor din liga I si sa incerci sa gasesti printre ei un urmas demn al devotamentului de care dadea dovada Haldan. Ai sanse slabe spre zero sa gasesti asa ceva.
El era nu doar un simbol al dinamovistilor, un simbol al dragostei pentru fotbal, pentru sport in general.
El a fost, este si va ramane intotdeauna UNICUL CAPITAN, cel pentru care Dinamo n-a insemnat doar un loc de munca ci un mod de viata, cel pentru care echipa nationala nu era doar o sansa de a fi vazut in afara ci un motiv de mandrie, un adevarat suporter, un exemplu de vointa, pasiune si daruire.
Vei fi mereu in inima suporterilor dinamovisti si nu numai.
Sunt sigur ca mult timp de acum incolo, daca nu cat timp va exista Dinamo, la fiecare 5 octombrie suporterii ii vor pronunta cu sfiala numele uitandu-se spre cer, sperand ca macar o mica parte din devotamentul lui sa ii inspire pe actualii jucatori.

Cataline, vei fi pururea in inima noastra.

“aleo, aleo, Catalin Hildan inseamna Dinamo”!

Poze superbe

Propun atentiei voastre o serie de poze absolut superbe gasite pe site-ul National Geografic.

Sa mai si radem

Faza asta e mai veche, dar ma face sa rad de fiecare data cand o revad.




Si o poza absolut geniala care arata cat de rau a ajuns romanul...